Nu mai stiu ce sa cred ....

Te ascunzi  , dupa aceasta iarna -primavaratica , te ascunzi si crezi ca poate miine ai sa poti sa te desprinzi din calendar , odata cu ea.Insa nu ai stiut , ca cind te vei desprinde , vei simti un gol , atit de pustiu.Eu cunosc , aceasta amplitudine a singuratatii , caci m-am deprins cu ea  , tu probabil ca vei simti ceva mai profund.De cite ori , te-am tinut in minuta , si te vedeam cu te ghemuiesti in ea , si picura fiecare durere din tine .Insa , astazi nu ma ruga , nimic.Nu am sa pot nici macar sa te ating , caci esti distrus si esti rece , daca te ating , eu pot sa nu mai fiu.Da , nu ma tem ca o sa se spulbere chiar o ultima picatura de cenusa  , din fiinta mea ,nu mi-e frica . Dar ma uit in jurul meu , mi-e frica de ei , de toti cei care ma privesc

Mi-e atit de frig ,caci nustiu daca voi reusi sa ma simt steaua cea care emana o caldura.Nici soarele de dupa zi , nu imi va aduce caldura.

.Ragusita si lipsita de glas , nu am puterea sa mai spun ceva .Si ma intreb , daca soarele atit de mare e si nu are puterea sa ma incalzeasca , oare cine va indrazni sa isi inghete genele pentru mine ? Tacerea ma ineaca in apele lacrimilor mele , si daca azi zimbesc , oare nu ar insemna ca sunt fericita ? Nu , nu in ziua asta scursca printre secundele de nisip , nu asta m-ar facea fericita.Dar ma simt inchisa intr-o camera in care nu exista viata lor , dezmarginita de-o respiratie vie , stau pe pamintul rece si inghet.Simt cum ma prafuiesc lucrurile pe care nu vreau sa le inteleg si le ascund ,acolo unde doar eu pot sa le vad cum stau acolo , una peste alta.Si acestea imi amortesc sufletul de frig.

Sufletul meu este prabusit de miile de sentimente pe care le ridica la inaltime , ar parea ca zbor ?

Un foc imi provoaca durere , o flacara aprinsa imi stinge tacerea , o inima arzinda clipeste la forfota de ganduri ce ma lasa in asteptare .