Dor de tata // Dincolo de cuvinte 

Dincolo de cuvintul rostit mai este si gindul , dincolo de cuvint mai este si fapta , dincolo de fapta e viata noastra si viata mea , viata familiei mele ce a fost pecetluita cu o amintire vesnica .Alergam pe cimpia abia revenita din somnul iernii si simteam cum sub picioarele mele totul ia viata . Amurgul de seara il vazusem atat de frumos .
Eram leganata pe picioare de catre bunica , cind  dintr-o data s-a auzit o bubuitura in geam . Imi dadusem seama –era o urgenta . Dar acea urgenta aducea cu ea o nefericire , o tristete, o durere ce  mi-a lasat familia in impas.
Au trecut ani de-a rindul , am ramas in suflet cu acel clopot ce a batut in geam atunci .
Da , acel clopot imi tachineaza mintea , timpul trece iar eu nu pot sa-mi revin si nici acum .
Nu mai simteam oboseala in acele zile , numai simteam  dor , nu mai puteam visa , eram intr-o stare de o durere profunda . Nimeni nu-mi putea alina tristetea , nimeni nu putea ocupa golul ce a fost lasat , si nu e nimeni in jur sa ma poata asculta , sa ma poata auzi  si strig neincetat spre cer , dar fara nici un raspuns . Doar picaturile de ploaie ce-mi scutura obrajii deatita nefericire , doar ele imi pot stinge focul aprins  ce-mi arde fata . Nu pot decit sa tin ochii inchisi pentru a visa ca traiesc si ca sunt fericita , caci fara tine Tata , ma trezesc ca pe o insula pustie unde sunt doar furtuni si ploi reci care ma arunca in prapastia disperarii , a durerii , ce-mi apasa sufletul .
Eu … nu pot sa merg pe acelasi drum cu ceilalti pentru ca gandurile mele sunt intepenite de frig , nu pot sa simt caldura parintelui , a ta , a ta caldura imi lipseste si  ma rog tie Doamne : -Ai grija de el acolo sus !!!Lacrimi amare vars in fiecare zi . Zambesc fals , cu zambet usor , sentimentul imi apasa inima grea , focul arde usor in mine .
Si vreau sa ma razbun , dar nu am pe cine , nu am cu-I spune , caci oamenii se prefac ca te iubesc, ca tin la tine , ca-ti spun vorbe dulci , dar pe de alta parte sunt vorbe cu continut ascuns ce-ti taie graiul . Nelinistea ma pindeste la orice pas , glasul imi tremura , inima imi bate ca un clopot gata sa iasa din piept , sufletul e adincit in lacrimi ca intr-o pestera –singura si nelinistita .
In fata sufletului ramai fara putere , in fata vietii ramai fara ajutor , in fata ta Doamne raman pierduta .
Dar nu ma las si sunt constienta aceasta stare , de aceasta tristete ce ma apasa , sufletul se pierde in mine , dar totusi ma simt puternica .
 Povestea fiecarui om incepe din suflet si continua prin lacrimi , zambete si amintiri !!!Dincolo de cuvinte este o creatie a vietii , a fericirii , a tristetii , o durere care nu se trateaza , care nu are medicament dar care biruinta . Dincolo de cuvinte e viata !!!! 

Taina ce-mi doboara sufletul 

Vreau sa zambesc fara sa plang , sa ma trezesc dimineata si sa simt cu inima si cu tot sufletul meu realitatea . Vreau sa  vad cum in jurul meu sint oameni care nu se prefac , oameni adevarati .

 E o zi insorita . Stand in  scranciob , alene leganandu-ma ascultind cintul frumos al pasarilor , simtind mirosul cald al primaverii . Uitindu-ma spre cerul senin ochii meiau fost umbriti , de-o umbra tainica care-mi apasa gandurile .Aripi de vise , de amintiri ma purtau incet pe-al lor dor . Ochii , gandurile imi erau duse si luate incet de-un val de vis grabit .

Dintr-o data o raza de lumina puternica imi strabatu ochii si-I dezlipi usor de pe pleoapele inchise .

Vedeam totul in ceata , fumuri albe erau precum niste nori ce pluteau  in aer . Dar erau doar ochii mei , ce abia se trezisera dintr-un somn lung . In clipa in care am pasit pe covorul ce statea aratos pe podea  am simtit in spate o prezenta stranie ce-mi apasa frica si mai mult . De jur imprejur erau insirate petale de flori . Peretii erau impodobiti cu tablouri ale caror imagine reda frumusetea doamnelor de odinioara . Margaritare , pocale de  argint sclipeau fermecator si-mi orbeau ochii de lumina . Oglinda ce-mi arata fata zdrobita de somn  , imi facea sa-mi bata inima asemeni unui clopot . Usa ce statea parca intre-deschisa ma conducea la balconul palatului .

Deschinzind-o am fost minunata de frumusetea ce-o mai puteam vedea in aceasta viata grea .

Gradini , ape , suflete ce incercau sa zboare . Dar acea senzatie ciudata , din nou imi apsa umerii.Ganduri ratacite  imi provocau neliniste in sufletul ce parca il simteam cum tremura la fiecare pas ce-l faceam .  Era doar norul ce acoperisera minios , soarele ce lumina cu atata alinare. Fulgerul inspaimantator , lumina cu atata ura , incat  inchisem repede usile si inceracam sa fug . Dar totul deodata deveni inutil . In jurul meu totul se invirtea eram ca intr-un labirint unde nu mai gaseam iesirea .  O lumina puternica imi strabatu ochii si simteam cum ma gadila iarba din josul scranciobului .

Visele mele sunt prea dure pentru a le mai suporta . Nu mai pot visa fericirea , dragostea si lumina , care tin doar citeva minute , caci toate acestea iau cite o picatura din mine lasand loc liber , provocandu-mi rani si mai adanci . Nu mai pot sa tin ochii inchisi pentru a visa ca traiesc si ca sunt fericita caci ma trezesc ca pe o insula pustie , unde sunt doar furtuni si ploi reci , care ma arunca in prapastia disperarii .

Vreau sa fi fost doar un vis !!!

Aici imi voi reda cele mai unice  sentimente ce domina in sufletul fiecarui om !