Nu mai stiu ce sa cred ....

Te ascunzi  , dupa aceasta iarna -primavaratica , te ascunzi si crezi ca poate miine ai sa poti sa te desprinzi din calendar , odata cu ea.Insa nu ai stiut , ca cind te vei desprinde , vei simti un gol , atit de pustiu.Eu cunosc , aceasta amplitudine a singuratatii , caci m-am deprins cu ea  , tu probabil ca vei simti ceva mai profund.De cite ori , te-am tinut in minuta , si te vedeam cu te ghemuiesti in ea , si picura fiecare durere din tine .Insa , astazi nu ma ruga , nimic.Nu am sa pot nici macar sa te ating , caci esti distrus si esti rece , daca te ating , eu pot sa nu mai fiu.Da , nu ma tem ca o sa se spulbere chiar o ultima picatura de cenusa  , din fiinta mea ,nu mi-e frica . Dar ma uit in jurul meu , mi-e frica de ei , de toti cei care ma privesc

Mi-e atit de frig ,caci nustiu daca voi reusi sa ma simt steaua cea care emana o caldura.Nici soarele de dupa zi , nu imi va aduce caldura.

.Ragusita si lipsita de glas , nu am puterea sa mai spun ceva .Si ma intreb , daca soarele atit de mare e si nu are puterea sa ma incalzeasca , oare cine va indrazni sa isi inghete genele pentru mine ? Tacerea ma ineaca in apele lacrimilor mele , si daca azi zimbesc , oare nu ar insemna ca sunt fericita ? Nu , nu in ziua asta scursca printre secundele de nisip , nu asta m-ar facea fericita.Dar ma simt inchisa intr-o camera in care nu exista viata lor , dezmarginita de-o respiratie vie , stau pe pamintul rece si inghet.Simt cum ma prafuiesc lucrurile pe care nu vreau sa le inteleg si le ascund ,acolo unde doar eu pot sa le vad cum stau acolo , una peste alta.Si acestea imi amortesc sufletul de frig.

Sufletul meu este prabusit de miile de sentimente pe care le ridica la inaltime , ar parea ca zbor ?

Un foc imi provoaca durere , o flacara aprinsa imi stinge tacerea , o inima arzinda clipeste la forfota de ganduri ce ma lasa in asteptare . 

Dor de tata // Dincolo de cuvinte 

Dincolo de cuvintul rostit mai este si gindul , dincolo de cuvint mai este si fapta , dincolo de fapta e viata noastra si viata mea , viata familiei mele ce a fost pecetluita cu o amintire vesnica .Alergam pe cimpia abia revenita din somnul iernii si simteam cum sub picioarele mele totul ia viata . Amurgul de seara il vazusem atat de frumos .
Eram leganata pe picioare de catre bunica , cind  dintr-o data s-a auzit o bubuitura in geam . Imi dadusem seama –era o urgenta . Dar acea urgenta aducea cu ea o nefericire , o tristete, o durere ce  mi-a lasat familia in impas.
Au trecut ani de-a rindul , am ramas in suflet cu acel clopot ce a batut in geam atunci .
Da , acel clopot imi tachineaza mintea , timpul trece iar eu nu pot sa-mi revin si nici acum .
Nu mai simteam oboseala in acele zile , numai simteam  dor , nu mai puteam visa , eram intr-o stare de o durere profunda . Nimeni nu-mi putea alina tristetea , nimeni nu putea ocupa golul ce a fost lasat , si nu e nimeni in jur sa ma poata asculta , sa ma poata auzi  si strig neincetat spre cer , dar fara nici un raspuns . Doar picaturile de ploaie ce-mi scutura obrajii deatita nefericire , doar ele imi pot stinge focul aprins  ce-mi arde fata . Nu pot decit sa tin ochii inchisi pentru a visa ca traiesc si ca sunt fericita , caci fara tine Tata , ma trezesc ca pe o insula pustie unde sunt doar furtuni si ploi reci care ma arunca in prapastia disperarii , a durerii , ce-mi apasa sufletul .
Eu … nu pot sa merg pe acelasi drum cu ceilalti pentru ca gandurile mele sunt intepenite de frig , nu pot sa simt caldura parintelui , a ta , a ta caldura imi lipseste si  ma rog tie Doamne : -Ai grija de el acolo sus !!!Lacrimi amare vars in fiecare zi . Zambesc fals , cu zambet usor , sentimentul imi apasa inima grea , focul arde usor in mine .
Si vreau sa ma razbun , dar nu am pe cine , nu am cu-I spune , caci oamenii se prefac ca te iubesc, ca tin la tine , ca-ti spun vorbe dulci , dar pe de alta parte sunt vorbe cu continut ascuns ce-ti taie graiul . Nelinistea ma pindeste la orice pas , glasul imi tremura , inima imi bate ca un clopot gata sa iasa din piept , sufletul e adincit in lacrimi ca intr-o pestera –singura si nelinistita .
In fata sufletului ramai fara putere , in fata vietii ramai fara ajutor , in fata ta Doamne raman pierduta .
Dar nu ma las si sunt constienta aceasta stare , de aceasta tristete ce ma apasa , sufletul se pierde in mine , dar totusi ma simt puternica .
 Povestea fiecarui om incepe din suflet si continua prin lacrimi , zambete si amintiri !!!Dincolo de cuvinte este o creatie a vietii , a fericirii , a tristetii , o durere care nu se trateaza , care nu are medicament dar care biruinta . Dincolo de cuvinte e viata !!!! 

Taina ce-mi doboara sufletul 

Vreau sa zambesc fara sa plang , sa ma trezesc dimineata si sa simt cu inima si cu tot sufletul meu realitatea . Vreau sa  vad cum in jurul meu sint oameni care nu se prefac , oameni adevarati .

 E o zi insorita . Stand in  scranciob , alene leganandu-ma ascultind cintul frumos al pasarilor , simtind mirosul cald al primaverii . Uitindu-ma spre cerul senin ochii meiau fost umbriti , de-o umbra tainica care-mi apasa gandurile .Aripi de vise , de amintiri ma purtau incet pe-al lor dor . Ochii , gandurile imi erau duse si luate incet de-un val de vis grabit .

Dintr-o data o raza de lumina puternica imi strabatu ochii si-I dezlipi usor de pe pleoapele inchise .

Vedeam totul in ceata , fumuri albe erau precum niste nori ce pluteau  in aer . Dar erau doar ochii mei , ce abia se trezisera dintr-un somn lung . In clipa in care am pasit pe covorul ce statea aratos pe podea  am simtit in spate o prezenta stranie ce-mi apasa frica si mai mult . De jur imprejur erau insirate petale de flori . Peretii erau impodobiti cu tablouri ale caror imagine reda frumusetea doamnelor de odinioara . Margaritare , pocale de  argint sclipeau fermecator si-mi orbeau ochii de lumina . Oglinda ce-mi arata fata zdrobita de somn  , imi facea sa-mi bata inima asemeni unui clopot . Usa ce statea parca intre-deschisa ma conducea la balconul palatului .

Deschinzind-o am fost minunata de frumusetea ce-o mai puteam vedea in aceasta viata grea .

Gradini , ape , suflete ce incercau sa zboare . Dar acea senzatie ciudata , din nou imi apsa umerii.Ganduri ratacite  imi provocau neliniste in sufletul ce parca il simteam cum tremura la fiecare pas ce-l faceam .  Era doar norul ce acoperisera minios , soarele ce lumina cu atata alinare. Fulgerul inspaimantator , lumina cu atata ura , incat  inchisem repede usile si inceracam sa fug . Dar totul deodata deveni inutil . In jurul meu totul se invirtea eram ca intr-un labirint unde nu mai gaseam iesirea .  O lumina puternica imi strabatu ochii si simteam cum ma gadila iarba din josul scranciobului .

Visele mele sunt prea dure pentru a le mai suporta . Nu mai pot visa fericirea , dragostea si lumina , care tin doar citeva minute , caci toate acestea iau cite o picatura din mine lasand loc liber , provocandu-mi rani si mai adanci . Nu mai pot sa tin ochii inchisi pentru a visa ca traiesc si ca sunt fericita caci ma trezesc ca pe o insula pustie , unde sunt doar furtuni si ploi reci , care ma arunca in prapastia disperarii .

Vreau sa fi fost doar un vis !!!

Aici imi voi reda cele mai unice  sentimente ce domina in sufletul fiecarui om !